YO3KSR, radioclubul Bucuresti al Societatii Romane a Radioamatorilor

 

 

 

 

 

            ...when anything fails, ham radio!

Get Adobe Flash player

17 martie 2014, ora 18 UTC

Concursul International

BUCHAREST HF

 

Click pentru a accesa site-ul concursului!

Radioclubul YO3KSR este un proiect al Societatii Romane a Radiomatorilor

Societatea Romana a Radioamatorilor este persoana

juridica de drept privat, inregistrata in

Registrul persoanelor juridice fara scop patrimonial J.S.3 sub nr.87/2008 si sub nr.7347/A/2008 in Registrul National.

CIF:24860690
Cont: RO73BPOS 8500 6853 284RON02

Accidentul YR-BNP

In zgomotul "de fond" care abunda in ultimele zile atunci cand se discuta despre accidentul aviatic produs in Apuseni si in urma caruia au murit doi oameni, se pierd cu usurinta o multime de oportunitati de a discuta serios despre cat de pregatite sunt autoritatile si mai ales, despre CE ar fi putut sa faca dupa declararea starii de urgenta.

Sa plecam de la balizele ELT despre care se scriu tot felul de lucruri dar prea putine explicatii corecte din punct de vedere tehnic.

In primul rand, sistemul COSPAS-SARSAT este un sistem satelitar care permite localizarea semnalelor de pericol transmise de emitatoare automate care se activeaza in anumite situatii de pericol. Aceste emitatoare au dimensiuni mici, sunt alimentate din baterii si sunt autonome in raport de nava sau aeronava.

Aceste balize pot fi de mai multe tipuri desi, in esenta, fac acelasi lucru; ELT, EPIRB, PLB dupa cum ele sunt utilizate in regim aero, naval sau personal.

Datorita evolutiei tehnologice, de la vechea frecventa de 121.5 MHz pe care operau aceste balize, s-a trecut la o noua frecventa, de 406 MHz.

Aceste frecvente sunt monitorizate de o serie (constelatie) de sateliti care se deplaseaza in jurul Pamantului. Ei receptioneaza semnalele de pericol si, prin calcule matematice in baza fenomenului Doppler, sunt capabile sa transmita catre niste statii aflate la sol (Dispecerate), faptul ca o astfel de baliza s-a activat si, important, pozitia acesteia cu o mare aproximatie chiar si in conditiile lipsei unui receptor GPS in cadrul balizei.

COSPAS-SARSAT este o organizatie nascuta in 1978 prin asocierea SUA, Franta, Canada si fosta URSS in scopul lansarii satelitilor necesari si in vederea operarii acestui sistem de cautare si salvare de vieti omenesi in situatii de pericol pe apa sau pe mare.

Actualmente, balizele de acest tip sunt obligatorii pe nave si aeronave si pot fi intalnite si pe vestele de salvare ori pot fi folosite de persoane fizice care se angajeaza in activitati in zone izolate si cu potential de risc.

Pana in anul 2009, satelitii SARSAT receptionau si stabileau pozitia victimei pe baza frecventei de 121.5 MHz pe care se emitea o frecventa continuua cu o putere destul de mica, de pana la 1W.

In frecventa de 406 MHz, folosita exclusiv dupa anul 2009, emisia are loc in secvente scurte, de cateva secunde, deci periodic. Se transmite in mod digital un semnal care contine codul personal al "abonatului" la COSPAS-SARSAT si, daca baliza are un receptor GPS, pozitia obtinuta din receptor.

Ca si in cazul vechii frecvente, satelitii sunt capabili sa obtina informatia de pozitie si in cazul in care lipseste informatia GPS dar timpul in care locul de unde se emite semnalul se determina intr-un timp mai lung, de ordinul orelor, depinzand de trecerea satelitilor (care se rotesc in jurul Pamantului, nu sunt geostationari).

S-ar putea spune ca frecventa de 121.5 MHz nu ar mai prezenta utilitate in prezent intrucat sistemele moderne pot face mai bine treaba! 
Accidentul aeronavei pilotate de Adrian Iovan a demonstrat ca sunt multe motive pentru care identificarea locului EXACT al accidentului poate fi impiedicata:

-lipsa sau expirarea abonamentului la COSPAS-SARSAT

-imposibilitatea determinarii pozitiei cu ajutorul telefoanelor mobile apartinand pasagerilor de la bord ca urmare a lipsei de acoperire radio suficienta

-incapacitatea de a exploata functionalitatile telefoanelor mobile, s.a.m.d.

In aceasta situatie, ar fi putut fi folosite mijloace simple dar totusi eficace pentru a determina cu precizie crescuta pozitia balizei de urgenta.

Astfel, aeronavele care survolau zona si care raportau semnalul de urgenta transmis de baliza (este obligatorie monitorizarea frecventei), puteau fi instructate de coordonatorul de spatiu aerian (ROMATSA) sa indice imediat momentul la care pierd contactul radio cu baliza ELT.
Centrul de coordonare, cunoscand traiectoria din supravegherea radar, trasa pe harta o linie corespunzatoare traseului pe care semnalul era auzit.

Apoi, la trecerea altei aeronave se repeta procedura. Cele doua linii se intersecteaza intr-un punct iar acela este punctul in care se gaseste, cu mare aproximatie, semnalul emis de baliza ELT.

In cazul nostru particular, deasupra balizei au evoluat cel putin doua aeronave dar, situatia fiind una de urgenta, alte aeronave din spatiul aerian controlat de ROMATSA puteau fi directionate astfel incat sa survoleze zona pentru obtinerea de "linii" suplimentare care sa permita cresterea preciziei.

A doua metoda consta in utilizarea unor echipamente de Direction Finding, adica localizarea emitatorului cu ajutorul unor antene directive montate pe receptoare aflate in posesia catorva radioamatori. Cel putin doua astfel de receptoare puteau indica cu o precizie destul de buna locul de unde emitea baliza ELT. Daca receptoarele ar fi fost deplasate in zone degajate si inalte, cu siguranta semnalul ar fi putut fi receptionat si obtinuta o directie pertinenta.

 Desigur, dupa producerea evenimentului, se poate spune ca se puteau face multe! 

Totusi, procedurile de cautare  si salvare nu sunt inventate astazi la fel cum radioamatorii nu fac de ieri astfel de exercitii de localizare! Aceasta activitate era practicata in cercurile "tehnico-aplicative" sub denumirea de "radiogoniometrie". Acum se numeste "Radio Direction Finding".